Costurile lipsei de educaţie

Într-o societate în care banii nu mai sunt de mult un mijloc, ci mai curând un scop, lipsa de speranţă defineşte un mod de a trăi, de a acţiona. Lipsa cronică de educaţie a condus la situaţii hilare, în care toţi contestă şi se contestă. Când vorbim de educaţie, ne referim la toate segmentele societăţii, nu numai la elevi şi studenţi. În România de azi, educarea trebuie să devină un proces prin care inclusiv cei care decid trebuie să recunoască că de multe ori sunt needucaţi. Cum pot să fie credibili oameni care, prin toate manifestările lor, demonstrează că nu şi-au asumat niciodată lecţia decenţei? De­ficienţele în educaţie au condus la grave probleme economice, culturale, sociale şi politice. Societatea, prin toate manifestări­le ei, vinde iluzii în loc să creeze realităţi. Am fost învăţaţi să trăim din excepţii de la regulă, iar când remarcăm spiritul nemţesc, care trăieşte numai din reguli, suntem uimiţi. Trebuie să trecem de la atitudinea supravieţuitorului, care îşi construieşte existenţa prin atitudinea „mă descurc“, la atitudinea trăitorului, care se defineşte prin „muncesc“. Educarea ar putea deveni motorul societăţii viitorului dacă pe plan internaţional ar fi stabilite reglementări ferme în legătură cu efortul pe care fiecare ţară îl face pentru formarea oamenilor ei şi cu avantajele pe care aceasta le-ar obţine ca urmare a procesului de formare. De cele mai multe ori, ţările dezvoltate obţin gratuit resurse umane valoroase (şi nu numai) pe care le transformă în avantaje proprii fără a oferi nimic în schimb. Este evident că atuurile se concentrează la nivelul câtorva ţări dezvoltate care acumulează gratuit in­te­ligenţă. Putem vorbi de o echitate a schimburilor? Nici pe departe… De la declaraţiile de bune intenţii până la acţiuni concrete, distanţa este enormă. De fapt, educăm şi pentru alţii. Educarea tuturor reprezintă un proces continuu în care trebuie să fie implicaţi toţi membrii societăţii, pentru că speranţă trebuie să le oferim în egală măsură copiilor, tinerilor şi bătrânilor. Industria iluziilor ne-a creat sen­za­ţia că putem trăi din acumulări spectaculoase şi astfel am uitat un lucru esenţial… „Multul se face cu multe puţinuri“. ­Modelarea viitorului reprezintă crearea unui sistem coerent, nu peticirea permanentă, în raport cu interesele unor grupuri, a realităţii actuale. Costurile lipsei de educaţie apar în momentul în care nu mai există nicio legătură între A ŞTI, A FACE şi A FI.

Prof. dr. Paul Marinescu, Universitatea din Bucureşti

Out of office

Love Can Begin Here

Fă-ţi un formular cu ajutorul Google Docs

Ştiai că îţi poţi crea un formular gratuit sau un chestionar cu ajutorul Google Docs? E foarte simplu de făcut şi ca bonus toate rezultatele sunt trecute într-o foaie de calcul pe care o poţi edita după cum îţi place  sau o transferi în Excel.

Pentru a crea un formular în Google Docs mergi la secţiune New şi apasă pe Form după cum poţi să vezi şi în poza din dreapta.

Mergi şi aplică pe propriile întrebări, alege variantele de răspuns (variante multiple, bife, text, lista) unde introduci răspunsurile posibile şi setezi dacă răspunsul este obligatoriu sau nu.

Când ai terminat poţi să-ţi alegi o temă (modul în care arată chestionarul) şi îl salvezi. Jos, pe ecran vei avea link-ul pentru formularul tău. Poţi să foloseşti link-ul după cum îţi doreşti sau poţi să introduci chestionarul în site-ul (blogul) tău.

Rezultatele sunt colectate într-o foaie de calcul pe care o vei găsi în zona ta de documente.

Aici ai un exemplu. L-am făcut special pentru postul ăsta. Încearcă-l!

La vara vreau …

o autostradă care să mă ducă până la intrarea în Constanţa

o plajă cu duşuri şi fără mucuri de ţigare … de alge nu cred că scăpăm

să dispară lanţurile şi brăţările şi ghiulurile asortate cu slipul

să nu mai văd copii obezi la 3 ani. Chipsurile şi sucurile acidulate nu sunt chiar ce au nevoie

ca sâmbătă seara să folosiţi laserele şi să meargă toate ecranele când mixează Tiesto

mai multe sortimente de alcool (eu nu am băut, dar toţi prietenii mei au ajuns treji în pat)

să fiu iar pe terasa de pe Mircea cel Bătrân