Un tip pe nume Dragoş

Tehnologia face schimbarea de la învăţământul centrat pe profesor către cel orientat pe persoana care învaţă. Când tehnologia, singură, nu îmbunătăţeşte calitatea educaţiei atunci poate fi folosită ca un instrument foarte puternic pentru educaţie şi integrat cu curricula şi cu instruirea. Tehnologia care se potriveşte cu curricula şi cu procesul de instruire poate ajuta la dezvoltarea abilităţilor pentru rezolvarea de probleme şi suportă învăţarea colaborativă. Când e efectiv integrată cu curricula (blended), atunci conţinutul digital îi ajută pe studenţi să găsească şi să manipuleze informaţia într-un mod creativ, colaborativ şi implicat, toate promovând transferul de cunoaştere.

Conţinutul este distribuit altfel de când sunt folosite tehnologiile web 2.0 precum Podcasting şi RSS feed-urile. Toată informaţia poate fi agregată de orice persoană folosind propriul RSS Reader sau alte aplicaţii similare. De aici, pot fi organizate / remixate de fiecare student şi împărţite cu alţii.

Wireless-ul şi tehnologia mobilă îi ajută pe studenţi să se implice mai uşor în activităţi de cercetare şi să interacţioneze cu alţi studenţi. Dispozitivele portabile (laptop-uri, telefoanele mobile, PDA-uri, Tablet PC-uri) şi reţelele wireless îi conectează pe participanţi din diverse arii geografice astfel că ei pot comunica şi colabora.

Web 1.0 a fost despre un web static, bazat pe cunoaşterea experţilor. Web 2.0 e interactiv şi e un web al cunoaşterii de la ceilalţi utilizatori. Despre Web 3.0 se vorbeşte că e spaţiul în care toată cunoaşterea e online şi că tehnologia ne va permite să fim întotdeauna conectaţi.