Un profesor care foloseşte cu succes tehnologia în clasă

Acum doua luni, cunoscandu-l pe domnul profesor Dumitrel Toma, mi-a venit ideea unei serii de interviuri cu profesorii care folosesc tehnologia la clasa. Va invit sa cititi primul material din seria “Profesorul EduTech”.

Dumitrel Toma este profesor gradul I didactic la Grupul Scolar Danubius din Calarasi.

Care sunt obiectivele dumneavoastra in folosirea tehnologiei in predarea la clasa?

Cariera profesionala m-a pus in situatia de a lucra cu elevi foarte diferiti, atat din punctul de vedere al varstei scolare (la sfarsitul anilor 90 am fost invatator, apoi am predat elevilor de gimnaziu, iar din 2005 predau elevilor de liceu), cat si din perspectiva mediului socio-economic din care acestia faceau parte (fie copii din mediul rural calarasean, cu o situatie materiala precara si provenind din familii pentru care accesul la tehnologia informationala era limitat, fie copii selectati din elita judetului, cu resurse deosebite si provenind din familii interesate de dezvoltarea acestora). De asemenea, varietatea contextelor educationale in care m-am aflat a fost determinata si de prezenta sau absenta elementelor de tehnologie informationala din sala de clasa. Astfel, am incercat sa imi adaptez obiectivele tinand cont de aceste particularitati.

Ca invatator in cadrul scolii Plevna, am incercat sa integrez in procesul educational calculatorul, astfel incat copiii sa beneficieze de o alfabetizare tehnologica primara (operarea in mediul Windows, folosirea perifericelor, navigarea pe internet), iar ulterior sa valorifice extraordinara capacitate de simulare a unor contexte educationale noi, inaccesibile in mediul scolar traditional (folosirea programelor animate de invatare a cititului, scrisului, operatiilor matematice fundamentale etc.); am fost interesat sa stimulez interactiunea elevilor cu situatiile problematice noi, absolut diferite de ceea ce le oferea mediul natural, incurajandu-i sa se joace (ceea ce va asigur ca nu a intampinat absolut nicio rezistenta), sa rezolve probleme, sa intre in competitie si sa descopere noul, cu toate provocarile lui; am incercat sa materializez cumva timpul in care elevii stateau in sala de calculatoare si i-am stimulat sa publice o revista care sa reflecte viata scolara si comunitara (revista Informatorul). Un avantaj pe care l-am valorificat a fost sa am in sala de clasa cateva calculatoare la care elevii mei sa aiba acces nerestrictionat;

Mai tarziu, ca profesor intr-un liceu de elita din Calarasi (Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”), am gandit din alta perspectiva utilitatea tehnologiei si m-am folosit de ea pentru a extinde sala de clasa dincolo de limitele ei materiale. Acest obiectiv a fost determinat de accesul restrans la dotarile tehnologice din liceu. Ca profesor de stiinte socio-umane, accesul la cabinetul de informatica era mai putin facil, prioritate avand, trebuie recunoscut, profesorii de informatica si discipline tehnice. Din aceasta cauza, am incercat sa prelungesc activitatile din sala de clasa in viata de dupa scoala a elevilor, implicandu-i in proiecte derulate pe Internet, solicitandu-le sa investigheze diverse resurse online, adresandu-le chestionare online si cautand sa le ofer o alternativa la procesul traditional de invatare, bazat pe manual si notitele dictate de profesor. Am fost invidios intotdeauna pe succesul enorm al salilor de jocuri, dotate cu calculatoare de ultima generatie, insa utilizate pentru rularea aproape exclusiva a aceluiasi joc. Am fost invidios ca resurse atat de costisitoare sunt utilizate fara o eficienta educationala si fara sa contribuie in mod real si benefic la dezvoltarea unei personalitati competente si utile in plan social. Tocmai din acest motiv, mi-am dorit intotdeauna ca elevii mei sa gandeasca lateral si sa depaseasca comportamentele rutiniere, incercand sa foloseasca calculatorul la cat mai aproape de adevaratul potential;

In ultimul timp, ca profesor in cadrul Grupului Scolar „Danubius” din Calarasi, am putut integra in mai mare masura tehnologia in procesul educativ din sala de clasa, avand un cabinet propriu care este dotat cu un calculator conectat la Internet si o tabla inteligenta. Astazi, sunt interesat mai curand sa populez actul de cunoastere abstract, care este fundamental in unele discipline pe care le predau (logica, filosofia) cu reprezentari familiare elevilor, astfel incat procesul intelegerii sa fie usurat. Aceasta nevoie este determinata de schimbarile subtile care se pot detecta in profilul intelectual al elevilor care intra in liceu, acestia fiind foarte ancorati intr-o lume concret intuitiva, lipsa lecturilor, a exercitiului de abstractizare si monopulul senzorial-perceptivului audio-vizual (generat de televiziune, computer, internet, telefon) punandu-si amprenta asupra capacitatilor lor de intelegere a unor structuri argumentative de ordin complex. In felul acesta, o intreaga discutie despre determinismul laplacian poate fi ilustrata si accesibilizata prin cateva secvente din filmele The Curious Case of Benjamin Button si Mr. Nobody. Mai mult decat atat, sunt interesat ca elevii sa descopere cai concrete in care calculatorul poate fi utilizat si ca veritabil instrument de lucru intelectual, nu doar pentru mesagerie, jocuri, muzica si filme.

Cautarea referatelor sau exercitiul copy-paste reprezinta Continua sa citesti »