Un tip pe nume Dragoş

Un nou raport despre “Cercetare privind provocările, aplicabilitatea şi beneficiile social media pentru instituţiile de învăţământ din Marea Britanie” a fost publicat. E cu atât mai interesant pentru că raportul e al unei companii private.

Înainte să vă urez o lectură plăcută vreau să menţionez cele patru probleme majore identificate în urma acestei cercetări:

• Managementul instituţiilor din sistemul învăţământului superior are nevoie de un plan de afaceri: Construirea unui plan de afaceri pentru adoptarea social media e provocarea numărul unu pentru aceste instituţii, acum şi pentru viitor.
• O abordare strategică dinamică pentru managerierea social media: strategia prin care se răspunde la rapida dezvoltare a social media este neclară în multe instituţii. Nu e clar dacă e nevoie de o strategie separată pentru social media sau e suficient să fie inclusă în operaţiunile generale?
• Folosirea nerestricţionată poate continua? Lipsa unor reglementări foarte clare pentru folosirea social media are implicaţii pentru o varietate de zone printre care viaţa privată şi protecţia proprietăţii intelectuale. Cu cât sunt mai mult folosite reţelele sociale cu atât mai supărătoare devin aceste probleme.
• Necesitatea creşterii gradului de conştientizare: gradul de conştientizare asupra potenţialelor beneficii ale folosirii social media a fost identificat de un număr dintre respondenţii la chestionar ca fiind “o problemă a noii generaţii” . E nevoie să fie identificate şi problemele culturale.

Cam aşa se prezintă situaţia în Marea Britanie. Acum să ne gândim cum e situaţia în România. Din câte ştiu, Universitatea din Bucureşti e cea mai prezentă online: Twitter, Facebook şi bloguri tematice. O fi vreo strategie sau avem acolo câţiva oameni entuziaşti?

În ultima perioada am discutat cu mai mulţi profesori despre folosirea tehnologiilor în sălile de curs, despre blended learning. După cum scriam aici, blended learning-ul alăturează folosirea instrumentelor IT (soft-uri, email, web-ul cu video şi audio streaming, chat-ul sau conferinţele online) şi tehnicile tradiţionale de predare.

Situaţia se prezintă cam aşa … avem profesori care stăpânesc informaţia şi interacţiunea faţă în faţă, dar nu se descurcă cu tehnologiile. În aceast context avem nevoie de un mix bun pentru a face blended learning: de profesorul care ştie ce ştie el şi de o persoană care să ştie ce ştiu eu.

După părerea mea e nevoie de profesori blended, instruiţi şi interesaţi (dacă nu pasionaţi) de tehnologiile pe care studenţii le folosesc deja.

Există iniţiative în această direcţie, atât la nivelul Uniunii Europene cât şi în Universităţile din România.

Voi ce credeţi despre formarea cadrelor didactice pentru folosirea noilor tehnologii în educaţie?

Un semnal de alarmă pentru toată lumea … în special celor care au impresia ca eLearning-ul e atât de simplu încât e ok să pui capitol după capitol online. Vă rog, nu!

Întrebare: Aţi proceda aşa cu studenţii care vin la cursurile “faţă-în-faţă”? Atunci să nu o faceţi nici cu cei din online.

La voi cum se întâmplă? Cursurile online sunt pe bune?

Mai mult ca sigur aţi auzit despre problemele pe care le are presa în perioada aceasta.

Vă rog să vă gândiţi la situaţie în felul următor – nu se mai scriu poveşti – sau vor fi scrise de:

1. amatori care nu au habar de scriitură şi vor face o treabă de mântuială
2. oameni motivaţi financiar şi care de obicei fac o muncă de partizani

Când e acoperită din ce în ce mai puţină informaţie, când informaţia e livrată doar de anumite părţi, atunci avem reţeta pentru un dezastru în ceea ce priveşte democraţia.

Citiţi articolul apărut în Los Angeles Times şi veţi vedea cum se prăbuşeşte jurnalismul.

Acum … pentru ca un sistem democratic să funcţioneze e nevoie ca oamenii să înveţe din surse cât mai bune.

Am auzit voci care spuneau că blogosfera va compensa situaţia gravă prin care trece jurnalismul. Sincer, nu sunt la fel de încrezător. Citeste in continuare »

Tehnologia face schimbarea de la învăţământul centrat pe profesor către cel orientat pe persoana care învaţă. Când tehnologia, singură, nu îmbunătăţeşte calitatea educaţiei atunci poate fi folosită ca un instrument foarte puternic pentru educaţie şi integrat cu curricula şi cu instruirea. Tehnologia care se potriveşte cu curricula şi cu procesul de instruire poate ajuta la dezvoltarea abilităţilor pentru rezolvarea de probleme şi suportă învăţarea colaborativă. Când e efectiv integrată cu curricula (blended), atunci conţinutul digital îi ajută pe studenţi să găsească şi să manipuleze informaţia într-un mod creativ, colaborativ şi implicat, toate promovând transferul de cunoaştere.

Conţinutul este distribuit altfel de când sunt folosite tehnologiile web 2.0 precum Podcasting şi RSS feed-urile. Toată informaţia poate fi agregată de orice persoană folosind propriul RSS Reader sau alte aplicaţii similare. De aici, pot fi organizate / remixate de fiecare student şi împărţite cu alţii.

Wireless-ul şi tehnologia mobilă îi ajută pe studenţi să se implice mai uşor în activităţi de cercetare şi să interacţioneze cu alţi studenţi. Dispozitivele portabile (laptop-uri, telefoanele mobile, PDA-uri, Tablet PC-uri) şi reţelele wireless îi conectează pe participanţi din diverse arii geografice astfel că ei pot comunica şi colabora.

Web 1.0 a fost despre un web static, bazat pe cunoaşterea experţilor. Web 2.0 e interactiv şi e un web al cunoaşterii de la ceilalţi utilizatori. Despre Web 3.0 se vorbeşte că e spaţiul în care toată cunoaşterea e online şi că tehnologia ne va permite să fim întotdeauna conectaţi.

Vreau sa împart cu voi un filmuleţ foarte interesant despre lucruri pe care mulţi dintre noi (cred eu) le înţeleg, dar care nu sunt înţelese de factorii de decizie.

Eu sunt unul dintre cei care lucrează “pentru” educaţie şi interacţionez mereu cu oamenii care lucrează “în” educaţie. Ei spun mereu că la vârf nu sunt înţelese concepte precum “moartea educaţiei” şi că administratorii, managerii, factorii cu putere de decizie nu mai au timp.

De aceea cred că filmuleţul e util pentru toată lumea. Dau exemplu un singur citat şi vă las să vedeţi şi să culegeţi ce e mai interesant pentru voi.

“Every turned-off device [phone, netbook, etc] is potentially a turned-off child [learner]” Stephen Heppell.

Citesc pe newsletter-ul de la Centrul pentru Inovare în Educaţie despre lansarea unui nou proiect structural. Proiectul “Formare continuă de tip blended learning pentru cadrele didactice universitare” se va desfăşura timp de 3 ani având un buget estimat de 1 milion de euro.

Coordonatorul proiectului e Universitatea din Bucureşti care, împreună cu partenerii săi – Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj Napoca, Universitatea de Vest din Timişoara şi Softwin – îşi propune să formeze 300 de cadre didactice şi să creeze o platformă sustenabilă de blended learning.

Multă baftă cu implementarea şi cu asigurarea sustenabilităţii!