Un tip pe nume Dragoş

Vreau sa împart cu voi un filmuleţ foarte interesant despre lucruri pe care mulţi dintre noi (cred eu) le înţeleg, dar care nu sunt înţelese de factorii de decizie.

Eu sunt unul dintre cei care lucrează “pentru” educaţie şi interacţionez mereu cu oamenii care lucrează “în” educaţie. Ei spun mereu că la vârf nu sunt înţelese concepte precum “moartea educaţiei” şi că administratorii, managerii, factorii cu putere de decizie nu mai au timp.

De aceea cred că filmuleţul e util pentru toată lumea. Dau exemplu un singur citat şi vă las să vedeţi şi să culegeţi ce e mai interesant pentru voi.

“Every turned-off device [phone, netbook, etc] is potentially a turned-off child [learner]” Stephen Heppell.

Citesc pe newsletter-ul de la Centrul pentru Inovare în Educaţie despre lansarea unui nou proiect structural. Proiectul “Formare continuă de tip blended learning pentru cadrele didactice universitare” se va desfăşura timp de 3 ani având un buget estimat de 1 milion de euro.

Coordonatorul proiectului e Universitatea din Bucureşti care, împreună cu partenerii săi – Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj Napoca, Universitatea de Vest din Timişoara şi Softwin – îşi propune să formeze 300 de cadre didactice şi să creeze o platformă sustenabilă de blended learning.

Multă baftă cu implementarea şi cu asigurarea sustenabilităţii!

Comisia Europeană a publicat de curând două rapoarte foarte interesante având ca temă educaţia şi TIC.

Primul raport, „Study on indicators on ICT in education” (Studiu despre indicatorii TIC în educaţie), are ca subiect caracteristicile monitorizării educaţionale, problemele legate de utilizarea TIC în educaţie, nevoile în materie de indicatori şi disponibilitatea datelor comparative internaţionale.

Al doilea raport investighează impactul TIC şi al noilor mijloace media asupra învăţării limbilor, ca suport complementar învăţării şi predării „tradiţionale”, faţă în faţă, atât în cadrul sistemelor de educaţie formală şi cât şi în afara acestora.

Prima bancă din România cu un sediu virtual pe platforma Second Life e BCR. Sucursala e plasată în centrul Pieţei Revoluţiei din Bucureştiul Virtual şi beneficiază de un trafic zilnic de peste 250 de utilizatori unici.

BCR a anunţat că programul de educaţie financiară, Şcoala de bani, care va continua şi în 2010, va avea un corespondent 3D în lumea virtuală.

Clădirea BCR din Second Life a fost realizată după modelul sucursalelor din realitate. Utilizatorii pot interacţiona cu diverse aplicaţii automatizate, pot afla mai multe informaţii despre ofertele promoţionale în curs (pachetul BCR Student şi BCR Pensii în acest moment), se pot înscrie în grupul Şcolii de bani, iar în curand vor avea posibilitatea să cumpere L$ (linden dolar) prin intermediul bancomatelor (ATM).

Cartea: „Noi tehnologii, noi pedagogii: Mobile Learning în Învățământul Superior” poate fi descărcată de pe site-ul Centrului pentru Cercetări Online de la Universitatea din Wollongong. Cartea e o bună resursă pentru exemple despre cum s-a implementat Mobile Learning (m-learning) și concluziile aferente. Pentru cineva care e implicat în folosirea noilor tehnologii în domeniul învățării cu siguranță va fi utilă.

E-book-ul poate fi download-at direct de aici.

O fi chestia asta e-learning pe bune?

Click aici să vedeți o lecție de e-learning în care se folosește doar sunet și imagine.

E adevarat … lipsește interactivitatea, schimbul de practică și focalizarea pe aplicabilitate, dar are efect și e un foarte bun exemplu despre cum se realizeaza ceva simplu, cu impact.

Câteva principii care pot fi aplicate în educație și training.

Principiul 1: Cunoașterea e gratis

Cel mai interesant lucru din punct de vedere economic e că banii adevărați care erau cheltuiți pe enciclopedii, acum pot fi cheltuiți pe alte lucruri. Sunt redistribuiți. Primul șoc pentru piață a fost când enciclopedii ca Encarta (ce sursă a fost în liceu, ehe) sau Britannica au redus prețurile, iar când a apărut Wikipedia a fost revoluție.

Principiul 2: Conținut gratuit creat de profesori

Astăzi profesorii înregistrează și distribuie cursurile. VedemYouTube EDU, iTunes U, Open Learn și altele. Toată lumea are acces la instruire. Avantajele sunt evidente. Într-un final, aceste cursuri înregistrate sunt mai bune decât prestațiile live la sală după cum susține psihologia învățării.

Dacă ai timp să cauți, proiecte precum cele inițiate de Google sau proiectul Gutenberg oferă acces la mii de cărți gratuite.

Principiul 3: Transfer de cunoaștere liber

Principiul ăsta sună cam ciudat și poate puțin înșelător, dar am să explic. Feedback-ul constructiv dă rezultate foarte bune în mediul online, în special la simulări și la jocuri. Sunt dovezi care ne arată ca anumite sarcini pot fi îndeplinite și fără intervenția profesorului. E doar o problemă care ține de crearea conținutului și de realizarea materialelor de lucru.

Dacă predarea la clasă ar putea să împrumute puțin din motivarea pe care o au elevii, studenții atunci când se joacă sau când navighează pe net rezultatele ar fi remarcabile.

Principiul 4: Acreditarea

Nu prea departe în viitor, tehnologia va fi capabilă să ofere evaluare liberă. Să ne gândim puțin. Evaluările pe care le avem momentan atât în educație cât și în training sunt destul de complicate. Imaginație mea merge până acolo, încât le văd automate.

Prima problemă e identificarea individuală. Scanarea irisului, amprentele digitale, fotografiile digitale și alte tehnici de acest fel vor face acest proces foarte ieftin.

Oamenii pot să fie evaluați atunci când sunt ei pregătiți, nu doar atunci când e organizația pregătită. E despre dobândire, nu doar despre prezență.

Principiul 5: Eu sunt liber

Eu sunt deja un învățăcel liber. Nu mai merg la cursuri, mă întâlnesc destul de rar cu profesorii și deja învăț online (și offline). Știu de la mulți alți oameni cu care interacționez online că toți citim, urmărim link-uri, folosim materiale drept referință, face cercetare academică, email, blog, rețele sociale pentru a ne îmbunătăți cunoașterea și abilitățile.

Viitorul e gratis.