În ultima perioada am discutat cu mai mulţi profesori despre folosirea tehnologiilor în sălile de curs, despre blended learning. După cum scriam aici, blended learning-ul alăturează folosirea instrumentelor IT (soft-uri, email, web-ul cu video şi audio streaming, chat-ul sau conferinţele online) şi tehnicile tradiţionale de predare.
Situaţia se prezintă cam aşa … avem profesori care stăpânesc informaţia şi interacţiunea faţă în faţă, dar nu se descurcă cu tehnologiile. În aceast context avem nevoie de un mix bun pentru a face blended learning: de profesorul care ştie ce ştie el şi de o persoană care să ştie ce ştiu eu.
După părerea mea e nevoie de profesori blended, instruiţi şi interesaţi (dacă nu pasionaţi) de tehnologiile pe care studenţii le folosesc deja.
Există iniţiative în această direcţie, atât la nivelul Uniunii Europene cât şi în Universităţile din România.
Voi ce credeţi despre formarea cadrelor didactice pentru folosirea noilor tehnologii în educaţie?
Tehnologia face schimbarea de la învăţământul centrat pe profesor către cel orientat pe persoana care învaţă. Când tehnologia, singură, nu îmbunătăţeşte calitatea educaţiei atunci poate fi folosită ca un instrument foarte puternic pentru educaţie şi integrat cu curricula şi cu instruirea. Tehnologia care se potriveşte cu curricula şi cu procesul de instruire poate ajuta la dezvoltarea abilităţilor pentru rezolvarea de probleme şi suportă învăţarea colaborativă. Când e efectiv integrată cu curricula (blended), atunci conţinutul digital îi ajută pe studenţi să găsească şi să manipuleze informaţia într-un mod creativ, colaborativ şi implicat, toate promovând transferul de cunoaştere.
Conţinutul este distribuit altfel de când sunt folosite tehnologiile web 2.0 precum Podcasting şi RSS feed-urile. Toată informaţia poate fi agregată de orice persoană folosind propriul RSS Reader sau alte aplicaţii similare. De aici, pot fi organizate / remixate de fiecare student şi împărţite cu alţii.
Wireless-ul şi tehnologia mobilă îi ajută pe studenţi să se implice mai uşor în activităţi de cercetare şi să interacţioneze cu alţi studenţi. Dispozitivele portabile (laptop-uri, telefoanele mobile, PDA-uri, Tablet PC-uri) şi reţelele wireless îi conectează pe participanţi din diverse arii geografice astfel că ei pot comunica şi colabora.
Web 1.0 a fost despre un web static, bazat pe cunoaşterea experţilor. Web 2.0 e interactiv şi e un web al cunoaşterii de la ceilalţi utilizatori. Despre Web 3.0 se vorbeşte că e spaţiul în care toată cunoaşterea e online şi că tehnologia ne va permite să fim întotdeauna conectaţi.
Citesc pe newsletter-ul de la Centrul pentru Inovare în Educaţie despre lansarea unui nou proiect structural. Proiectul “Formare continuă de tip blended learning pentru cadrele didactice universitare” se va desfăşura timp de 3 ani având un buget estimat de 1 milion de euro.
Coordonatorul proiectului e Universitatea din Bucureşti care, împreună cu partenerii săi – Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj Napoca, Universitatea de Vest din Timişoara şi Softwin – îşi propune să formeze 300 de cadre didactice şi să creeze o platformă sustenabilă de blended learning.
Multă baftă cu implementarea şi cu asigurarea sustenabilităţii!
De curând am găsit o referință (ați ghicit, pe Twitter) pentru un articol Nanyang Technological University, Singapore. E vorba despre “Developing a better understanding of technology based pedagogy”și îl puteți citi dacă accesați link-ul.
Publicat în Australasian Journal of Educational Technology (Volumul 25, Numbărul 5, 2009), articolul este orientat către explorarea unei metode mixte de studiu “… of learning to teach with information and communication technology (ICT)”.
După ce am scris despre blended learning mă gândeam la câte feluri de învăţare există şi am identificat o mică problemă.
Când încercăm să stabilim înţelesul oricărei modificări aduse termenului “învăţare / learning”: e-learning, blended learning, distance learning (învăţare la distanţă), learning-by-doing etc. lăsăm mereu pe ultimul plan ceea ce înţelegem prin “învăţare”.
Vă provoc şi aveţi liber la comentarii: Ce înţelegeţi prin “învăţare”?
Termenul de “blended learning” a tot crescut în popularitate mai ales în zona de training şi perfecţionare. În ultimii ani s-a scris mult despre blended learning, mai mult pe afară decât pe la noi, şi totuşi nu e un concept nou. O dată cu ideea prin care blended learning devine un înlocuitor pentru e-learning (Bersin & Asociatii, 2003) au fost reluate discuţiile şi articolele pe aceasta temă.
Vă scriu despre acest subiect pentru că văd in blended learning un instrument util pentru educaţie, training şi instruire. Cred că în cazul educaţiei (mă refer la cea formală din Universitate) acest tip de transfer de cunoaştere poate schimba modelul de educaţie la distanţă şi poate opri fenomenul în plină desfăşurare din sălile de curs: învăţământul la zi se transformă în învăţământ la distanţă.
Blended learning-ul e interesant pentru că alăturează folosirea instrumentelor IT (soft-uri, email, web-ul cu video şi audio streaming, chat-ul sau conferinţele online) şi tehnicile tradiţionale de predare la clasă. Toate acestea pentru a asigura o eficienţă cât mai ridicată în procesul de predare (Kriger, 2003; Marsh, 2001; Smith, 2001).
Citeste in continuare »
Comentarii