Creating space for a better school

O lumină caldă inundă fiecare cameră, tablouri cu prieteni şi citate rezemate de câte un perete, mese, scaune, fotolii şi canapele care te invită fie la o conversaţie, fie la o mică şedinţă cu zâmbetul pe buze – aşa te întâmpina CROS Learning House, un loc deschis special pentru studenţi, tineri antreprenori, organizaţii studenţeşti şi indivizi care sunt interesaţi să producă schimbare.

Dar CLH nu e doar un spaţiu primitor; e un mediu de lucru care aduce împreună oameni cu background-uri diferite gata să share-uiască din experienţa lor, să facă schimb de idei şi să cunoască oameni noi. Learning House-ul mijloceşte interacţiuni între organizaţii şi între indivizi, toate cu scopul de a produce schimbare în educaţie şi în societate.

Pentru mulţi dintre noi “a munci” e similar cu imaginea noastră în faţa unui calculator scriind, completând casuţe în Excel şi trimiţând mailuri, dar din când în când e bine să “munceşti” şi altfel: schimbă idei prin conversaţii, găseşte pe cineva care să te menţioneze într-un articol şi să te ajute să-ţi duci ideea la nivelul următor, sau să poţi să discuţi cu prieteni şi colegi care pot să te ajute să rezolvi o problemă.

Cu valoarea pe care o aduce CLH în oraşului, posibilităţile pentru schimbare sunt nelimitate. Combinaţia dintre viaţa modernă, digitală şi spaţiul tradiţional adaptat e formula esenţială pentru succesul CROS.
Părerea mea este că dacă s-a creat acest spaţiu unde oamenii văd că pot adăuga valoare lucrurilor care îi înconjoară, atunci asta e ceea ce face diferenţa.

Calendarul evenimentelor din învăţământul superior la nivel european

Am publicat calendarul 2011 cu evenimentele din Europa pe învăţământ superior. Link-ul direct e: http://dragosescu.com/calendar

Oricine se poate abona la acest calendar şi poate să participe dacă adaugă evenimente relevante pentru comunitate.

Online-ul nu e offline, iar RO nu e SUA

Azi am fost la vot. Am stat la coada sa votez pentru ca a trebuit sa merg la o sectie speciala de votare.

M-am bucurat cand am vazut la Facultatea de Drept si in Regie cati tineri venisera sa voteze. Tot un motiv de bucurie a fost si ca multi dintre ei sunt foarte activi online si, de data asta, au ales sa actioneze si in offline. Pe Facebook, pe Twitter, pe blog-uri toata lumea indeamna sa se iasa la vot, sa alegem.

De partea partidelor, situatia sta putin altfel.

Am fost la o lansare de carte zilele trecute si se discuta despre cat de prezenti au fost online actualii europarlamentari si de cat si cum sunt prezenti online si actualii candidati la fotoliul de presedinte. Concluzia a fost ca nu prea sunt activi online si ca oricum offline-ul conteaza.

Am iesit sa-mi iau de mancare si am ramas surprins sa vad ca pe Calea Plevnei, pe partea dreapta – sensul de mers catre cele 8 sectii speciale de votare din Regie, erau parcate cel putin 30 de microbuze de la diferiti transportatori. Era oare ceva intamplator? Azi se voteaza!? Da! unii aleg de mai multe ori.

Imi pare rau sa constat ca votul pe care mi l-am exprimat azi a fost degeaba. Ca sunt niste baieti acolo care platesc 100 lei pentru rosu si 200 lei pentru portocaliu. Ca oamenii nu mai gandesc, ca din cauza “foamei de bani” ajung sa aleaga dupa dorinta altora.

Costurile lipsei de educaţie

Într-o societate în care banii nu mai sunt de mult un mijloc, ci mai curând un scop, lipsa de speranţă defineşte un mod de a trăi, de a acţiona. Lipsa cronică de educaţie a condus la situaţii hilare, în care toţi contestă şi se contestă. Când vorbim de educaţie, ne referim la toate segmentele societăţii, nu numai la elevi şi studenţi. În România de azi, educarea trebuie să devină un proces prin care inclusiv cei care decid trebuie să recunoască că de multe ori sunt needucaţi. Cum pot să fie credibili oameni care, prin toate manifestările lor, demonstrează că nu şi-au asumat niciodată lecţia decenţei? De­ficienţele în educaţie au condus la grave probleme economice, culturale, sociale şi politice. Societatea, prin toate manifestări­le ei, vinde iluzii în loc să creeze realităţi. Am fost învăţaţi să trăim din excepţii de la regulă, iar când remarcăm spiritul nemţesc, care trăieşte numai din reguli, suntem uimiţi. Trebuie să trecem de la atitudinea supravieţuitorului, care îşi construieşte existenţa prin atitudinea „mă descurc“, la atitudinea trăitorului, care se defineşte prin „muncesc“. Educarea ar putea deveni motorul societăţii viitorului dacă pe plan internaţional ar fi stabilite reglementări ferme în legătură cu efortul pe care fiecare ţară îl face pentru formarea oamenilor ei şi cu avantajele pe care aceasta le-ar obţine ca urmare a procesului de formare. De cele mai multe ori, ţările dezvoltate obţin gratuit resurse umane valoroase (şi nu numai) pe care le transformă în avantaje proprii fără a oferi nimic în schimb. Este evident că atuurile se concentrează la nivelul câtorva ţări dezvoltate care acumulează gratuit in­te­ligenţă. Putem vorbi de o echitate a schimburilor? Nici pe departe… De la declaraţiile de bune intenţii până la acţiuni concrete, distanţa este enormă. De fapt, educăm şi pentru alţii. Educarea tuturor reprezintă un proces continuu în care trebuie să fie implicaţi toţi membrii societăţii, pentru că speranţă trebuie să le oferim în egală măsură copiilor, tinerilor şi bătrânilor. Industria iluziilor ne-a creat sen­za­ţia că putem trăi din acumulări spectaculoase şi astfel am uitat un lucru esenţial… „Multul se face cu multe puţinuri“. ­Modelarea viitorului reprezintă crearea unui sistem coerent, nu peticirea permanentă, în raport cu interesele unor grupuri, a realităţii actuale. Costurile lipsei de educaţie apar în momentul în care nu mai există nicio legătură între A ŞTI, A FACE şi A FI.

Prof. dr. Paul Marinescu, Universitatea din Bucureşti

In spate la Bulandra