Pauza de masă. Împreună cu 3 colegi mergem să mâncăm undeva în oraş. Nimerim la City Grill. Asteptăm vreo 45 de minute să fim serviţi, după care ne ridicăm şi plecăm.
Mi s-a părut ciudat pentru că nu am reacţionat, deşi am lucrat cu multe locaţii din industria ospitalităţii. Pentru mine a fost ceva de genul: “Nu mă supăr! Merg în altă parte.”
Ieşire cu prietenii în oraş. Sunt doi metri de bere pe masă, dar nimeni nu dă semne că ar fi părăsit logica firească a lucrurilor. D. comandă o pizza şi sosul ajunge pe pantalonii mei. Ospătăriţa îşi cere scuze în nenumărate rânduri, iar eu reacţionez cât se poate de calm cu:
“Nu mă supăr! Se mai întâmplă.”
Mereu am crezut că sunt tipul însinguratului, dar viaţa îmi demonstrează că tot în mijlocul mulţimii m
ă simt mai bine. Arcaşul zice că sunt deschis la aventură, că libertatea este o valoare supremă pentru mine.
Ce este libertatea?
Cred ca libertatea este o stare ca supărarea, ca bucuria sau ca tristeţea.
Se vede pe faţa omului dacă este închis, dacă abia a fost descătuşat sau dacă este liber de când se ştie. Ultimul dintre ei este omul disciplinat care nu are nevoie de cineva care să-i ofere mereu confirmări despre cine este şi să-i spună ce are de făcut. Interacţionează cu cei din jur, iubeşte, suferă (poate urăşte) şi nu are nevoie de o instanţă supremă care să-l graţieze … o face singur.
Un spirit liber, disciplinat, face lucruri şi le face impecabil, dar îi lasă pe ceilalţi să le descopere în timp.
Trebuie să-mi aleg domeniul în care vreau să excelez (poate Foresight) şi care să mă reprezinte (urmează ceva pe voluntariat).
Aşa începe drumul spre autodisciplinare!
P.S Am învăţat să trăiesc în bune relaţii cu cei din jurul meu, iar răspunsul nu a întârziat.
Comentarii