Un dezastru pentru învăţământ? Un dezastru pentru democraţie?

Mai mult ca sigur aţi auzit despre problemele pe care le are presa în perioada aceasta.

Vă rog să vă gândiţi la situaţie în felul următor – nu se mai scriu poveşti – sau vor fi scrise de:

1. amatori care nu au habar de scriitură şi vor face o treabă de mântuială
2. oameni motivaţi financiar şi care de obicei fac o muncă de partizani

Când e acoperită din ce în ce mai puţină informaţie, când informaţia e livrată doar de anumite părţi, atunci avem reţeta pentru un dezastru în ceea ce priveşte democraţia.

Citiţi articolul apărut în Los Angeles Times şi veţi vedea cum se prăbuşeşte jurnalismul.

Acum … pentru ca un sistem democratic să funcţioneze e nevoie ca oamenii să înveţe din surse cât mai bune.

Am auzit voci care spuneau că blogosfera va compensa situaţia gravă prin care trece jurnalismul. Sincer, nu sunt la fel de încrezător. Continua sa citesti »

Learning to Change, Changing to Learn

Vreau sa împart cu voi un filmuleţ foarte interesant despre lucruri pe care mulţi dintre noi (cred eu) le înţeleg, dar care nu sunt înţelese de factorii de decizie.

Eu sunt unul dintre cei care lucrează “pentru” educaţie şi interacţionez mereu cu oamenii care lucrează “în” educaţie. Ei spun mereu că la vârf nu sunt înţelese concepte precum “moartea educaţiei” şi că administratorii, managerii, factorii cu putere de decizie nu mai au timp.

De aceea cred că filmuleţul e util pentru toată lumea. Dau exemplu un singur citat şi vă las să vedeţi şi să culegeţi ce e mai interesant pentru voi.

“Every turned-off device [phone, netbook, etc] is potentially a turned-off child [learner]” Stephen Heppell.

Viitorul e gratis

Câteva principii care pot fi aplicate în educație și training.

Principiul 1: Cunoașterea e gratis

Cel mai interesant lucru din punct de vedere economic e că banii adevărați care erau cheltuiți pe enciclopedii, acum pot fi cheltuiți pe alte lucruri. Sunt redistribuiți. Primul șoc pentru piață a fost când enciclopedii ca Encarta (ce sursă a fost în liceu, ehe) sau Britannica au redus prețurile, iar când a apărut Wikipedia a fost revoluție.

Principiul 2: Conținut gratuit creat de profesori

Astăzi profesorii înregistrează și distribuie cursurile. VedemYouTube EDU, iTunes U, Open Learn și altele. Toată lumea are acces la instruire. Avantajele sunt evidente. Într-un final, aceste cursuri înregistrate sunt mai bune decât prestațiile live la sală după cum susține psihologia învățării.

Dacă ai timp să cauți, proiecte precum cele inițiate de Google sau proiectul Gutenberg oferă acces la mii de cărți gratuite.

Principiul 3: Transfer de cunoaștere liber

Principiul ăsta sună cam ciudat și poate puțin înșelător, dar am să explic. Feedback-ul constructiv dă rezultate foarte bune în mediul online, în special la simulări și la jocuri. Sunt dovezi care ne arată ca anumite sarcini pot fi îndeplinite și fără intervenția profesorului. E doar o problemă care ține de crearea conținutului și de realizarea materialelor de lucru.

Dacă predarea la clasă ar putea să împrumute puțin din motivarea pe care o au elevii, studenții atunci când se joacă sau când navighează pe net rezultatele ar fi remarcabile.

Principiul 4: Acreditarea

Nu prea departe în viitor, tehnologia va fi capabilă să ofere evaluare liberă. Să ne gândim puțin. Evaluările pe care le avem momentan atât în educație cât și în training sunt destul de complicate. Imaginație mea merge până acolo, încât le văd automate.

Prima problemă e identificarea individuală. Scanarea irisului, amprentele digitale, fotografiile digitale și alte tehnici de acest fel vor face acest proces foarte ieftin.

Oamenii pot să fie evaluați atunci când sunt ei pregătiți, nu doar atunci când e organizația pregătită. E despre dobândire, nu doar despre prezență.

Principiul 5: Eu sunt liber

Eu sunt deja un învățăcel liber. Nu mai merg la cursuri, mă întâlnesc destul de rar cu profesorii și deja învăț online (și offline). Știu de la mulți alți oameni cu care interacționez online că toți citim, urmărim link-uri, folosim materiale drept referință, face cercetare academică, email, blog, rețele sociale pentru a ne îmbunătăți cunoașterea și abilitățile.

Viitorul e gratis.

Oamenii: resursa cea mai valoroasa

În training și în domeniul resurselor umane există o lozincă: „Oamenii sunt cea mai valoroasă resursă a unei companii”. Ei bine, eu nu sunt de acord cu această afirmație și spun că oamenii „talentați” sunt cea mai valoroasă resursă, iar oamenii „răi” reprezintă cea mai mare răspundere pentru organizație.

Inspirat de munca susținută din cadrul unei echipe în ultimele zile.

Gând pentru 2025

Zilele astea sunt la Sinaia pentru un workshop din cadrul proiectului „Calitate și Leadership pentru Învățământul Superior Românesc”. Unul dintre obiectivele proiectului e să construiască un document de viziune la orizontul 2025 pentru învățământul superior și cadrul în care Universitățile vor acționa pentru dezvoltarea socio-economică din România.

În sesiunile de lucru din cele trei zile participanții trebuie să fie creativi și să-și imagineze cum va arăta învățământul superior din România în anul 2025. Participanții sunt reprezentanți ai mediului academic care au putere de decizie atât la nivel de Universitate cât și la nivel de politici publice. Mulți dintre ei au vârste respectabile și au realizat multe lucruri pentru societatea și mediul educațional din România.

Cel mai important lucru la acest exercițiu, după părerea mea, e că rezultatele finale vor putea să influențeze viitorul copiilor mei și pentru că am fost intrebat despre cum aș gândi eu dacă aș în locul experților aș concluziona prin:

Thought is cause: experience is effect. If you don’t like the effects in your life, you have to change the nature of your thinking.

Marianne Williamson

Blended Learning

Termenul de “blended learning” a tot crescut în popularitate mai ales în zona de training şi perfecţionare. În ultimii ani s-a scris mult despre blended learning, mai mult pe afară decât pe la noi, şi totuşi nu e un concept nou. O dată cu ideea prin care blended learning devine un înlocuitor pentru e-learning (Bersin & Asociatii, 2003) au fost reluate discuţiile şi articolele pe aceasta temă.

Vă scriu despre acest subiect pentru că văd in blended learning un instrument util pentru educaţie, training şi instruire. Cred că în cazul educaţiei (mă refer la cea formală din Universitate) acest tip de transfer de cunoaştere poate schimba modelul de educaţie la distanţă şi poate opri fenomenul în plină desfăşurare din sălile de curs: învăţământul la zi se transformă în învăţământ la distanţă.

Blended learning-ul e interesant pentru că alăturează folosirea instrumentelor IT (soft-uri, email, web-ul cu video şi audio streaming, chat-ul sau conferinţele online) şi tehnicile tradiţionale de predare la clasă. Toate acestea pentru a asigura o eficienţă cât mai ridicată în procesul de predare (Kriger, 2003; Marsh, 2001; Smith, 2001).

Continua sa citesti »

Costurile lipsei de educaţie

Într-o societate în care banii nu mai sunt de mult un mijloc, ci mai curând un scop, lipsa de speranţă defineşte un mod de a trăi, de a acţiona. Lipsa cronică de educaţie a condus la situaţii hilare, în care toţi contestă şi se contestă. Când vorbim de educaţie, ne referim la toate segmentele societăţii, nu numai la elevi şi studenţi. În România de azi, educarea trebuie să devină un proces prin care inclusiv cei care decid trebuie să recunoască că de multe ori sunt needucaţi. Cum pot să fie credibili oameni care, prin toate manifestările lor, demonstrează că nu şi-au asumat niciodată lecţia decenţei? De­ficienţele în educaţie au condus la grave probleme economice, culturale, sociale şi politice. Societatea, prin toate manifestări­le ei, vinde iluzii în loc să creeze realităţi. Am fost învăţaţi să trăim din excepţii de la regulă, iar când remarcăm spiritul nemţesc, care trăieşte numai din reguli, suntem uimiţi. Trebuie să trecem de la atitudinea supravieţuitorului, care îşi construieşte existenţa prin atitudinea „mă descurc“, la atitudinea trăitorului, care se defineşte prin „muncesc“. Educarea ar putea deveni motorul societăţii viitorului dacă pe plan internaţional ar fi stabilite reglementări ferme în legătură cu efortul pe care fiecare ţară îl face pentru formarea oamenilor ei şi cu avantajele pe care aceasta le-ar obţine ca urmare a procesului de formare. De cele mai multe ori, ţările dezvoltate obţin gratuit resurse umane valoroase (şi nu numai) pe care le transformă în avantaje proprii fără a oferi nimic în schimb. Este evident că atuurile se concentrează la nivelul câtorva ţări dezvoltate care acumulează gratuit in­te­ligenţă. Putem vorbi de o echitate a schimburilor? Nici pe departe… De la declaraţiile de bune intenţii până la acţiuni concrete, distanţa este enormă. De fapt, educăm şi pentru alţii. Educarea tuturor reprezintă un proces continuu în care trebuie să fie implicaţi toţi membrii societăţii, pentru că speranţă trebuie să le oferim în egală măsură copiilor, tinerilor şi bătrânilor. Industria iluziilor ne-a creat sen­za­ţia că putem trăi din acumulări spectaculoase şi astfel am uitat un lucru esenţial… „Multul se face cu multe puţinuri“. ­Modelarea viitorului reprezintă crearea unui sistem coerent, nu peticirea permanentă, în raport cu interesele unor grupuri, a realităţii actuale. Costurile lipsei de educaţie apar în momentul în care nu mai există nicio legătură între A ŞTI, A FACE şi A FI.

Prof. dr. Paul Marinescu, Universitatea din Bucureşti

YouTube EDU

Google a lansat astazi YouTube EDU, un portal educational care cuprinde cursuri, prelegeri, conferinte si evenimente postate de peste 100 de universitati si colegii prestigioase din intreaga lume, potrivit blogului YouTube.

Continua sa citesti »

Am terminat facultatea

Acum o lună am terminat facultatea … eu şi alte câteva mii de studenţi. Ce se întâmplă cu noi, absolvenţii? Ne descurcăm … doar suntem români.

Absolvenţii de anul acesta sunt de două feluri, pre-Bologna şi Bologna. Vreau să vorbesc despre generaţia Bologna – “norocoşii” care au făcut doar 3 ani de facultate, ăia cărora nu li s-a zis nimic despre faptul că la absolvire vor fi licenţiaţi cu studii de scurtă durată, chiar dacă au avut aceeaşi materie de învăţat şi acelaşi examen de licenţă precum colegii lor cu studii de lungă durată.

Ei bine, aceştia reprezintă sacrificiul incompetenţilor din Ministerul Educaţiei (au demonstrat-o de atâtea ori) care au acceptat politica Uniunii Europene. O politică ce reduce costurile pentru pregătirea cetăţenilor, dar care nu asigură forţa calificată de muncă necesară pe piaţă.

Avem şcoli de administraţie, dar absolvenţii lor lucrează în IT, bănci, turism ş.t.a De ce? Pentru că nici măcar în autorităţile administraţiei centrale sau locale nu se caută absolvenţi de ştiinţe administrative!

Domnilor, viitorul stă în educaţie şi în pregătirea corespunzătoare a cetăţenilor!

Sistemul Bologna se aseamănă cu pistele pentru biciclişti din capitală … făcute să fie raportul frumos.

P.S. La programele de masterat pentru Bologna pot candida şi cei din generaţia pre-Bologna, invers, nu. Să înţeleg că ei au acces la un număr dublu de locuri … şi toată chestia asta e făcută cu cap?