Mai mult ca sigur aţi auzit despre problemele pe care le are presa în perioada aceasta.
Vă rog să vă gândiţi la situaţie în felul următor – nu se mai scriu poveşti – sau vor fi scrise de:
amatori care nu au habar de scriitură şi vor face o treabă de mântuială
oameni motivaţi financiar şi care de obicei fac o muncă de partizani
Când e acoperită din ce în ce mai puţină informaţie, când informaţia e livrată doar de anumite părţi, atunci avem reţeta pentru un dezastru în ceea ce priveşte democraţia.
Citiţi articolul apărut în Los Angeles Times şi veţi vedea cum se prăbuşeşte jurnalismul.
Acum … pentru ca un sistem democratic să funcţioneze e nevoie ca oamenii să înveţe din surse cât mai bune.
Am auzit voci care spuneau că blogosfera va compensa situaţia gravă prin care trece jurnalismul. Sincer, nu sunt la fel de încrezător. Citeste in continuare »
Vreau sa împart cu voi un filmuleţ foarte interesant despre lucruri pe care mulţi dintre noi (cred eu) le înţeleg, dar care nu sunt înţelese de factorii de decizie.
Eu sunt unul dintre cei care lucrează “pentru” educaţie şi interacţionez mereu cu oamenii care lucrează “în” educaţie. Ei spun mereu că la vârf nu sunt înţelese concepte precum “moartea educaţiei” şi că administratorii, managerii, factorii cu putere de decizie nu mai au timp.
De aceea cred că filmuleţul e util pentru toată lumea. Dau exemplu un singur citat şi vă las să vedeţi şi să culegeţi ce e mai interesant pentru voi.
“Every turned-off device [phone, netbook, etc] is potentially a turned-off child [learner]” Stephen Heppell.
Cursuri de social networking, blogging, podcast și documentare pe Wikipedia.
Nu, nu am început cu tag-urile … doar am enumerat câteva dintre chestiuțele pe care le studiază încă din clasele primare copiii de la o școala din Marea Britanie. Aici, copiii învață cum se fac filme, utilizează joculețe pe iPoduri și se distrează răspunzând la quiz-uri, poll-uri. Profesorii nu mai predau materiile tradiționale „gen” istorie sau geografie, dar predau cunoașterea și înțelegerea lumii și urmăresc să dezvolte inventivitatea, capacitățile artistice și de relaționare ale copiilor.
Primele rezultate pentru elevii de la Redeemer Church of England nu s-au lăsat așteptate și patru dintre ei, de 10 ani, au câștigat un concurs de inginerie informatică la nivel național.
Eu cunosc câţiva profesori care au cont pe Facebook. Îl folosesc ei împreună cu studenţii?
Din blog`n`blog şi din articol în articol am dat peste o listă foarte interesantă despre 100 de moduri în care ar trebui Facebook în sala de clasă pe OnlineCollege. Tu ce părere ai? Îţi cer două secunde să te uiţi peste material şi, eventual, să aduci completări listei.
E destul de simplu să te orientezi pentru că e organizată în 10 secţiuni:
Proiecte ale clasei
Facilitarea comunicării
Beneficii
Prestaţii
Sugestii pentru profesori
Resurse pentru studenţi
Aplicaţii pentru profesori
Aplicaţii pentru profesori şi pentru studenţi
Grupuri pentru profesori
Facebook în liceu
… pentru a găsi o slujbă
Mi-ar plăcea ca profesorii care citesc acest post să reacţioneze şi să lase un comentariu despre ce au făcut, cum au făcut; dacă studenţii au fost încântaţi sau nu şi care au fost rezultatele? (mai bune / mai rele decât înainte)
Într-o societate în care banii nu mai sunt de mult un mijloc, ci mai curând un scop, lipsa de speranţă defineşte un mod de a trăi, de a acţiona. Lipsa cronică de educaţie a condus la situaţii hilare, în care toţi contestă şi se contestă. Când vorbim de educaţie, ne referim la toate segmentele societăţii, nu numai la elevi şi studenţi. În România de azi, educarea trebuie să devină un proces prin care inclusiv cei care decid trebuie să recunoască că de multe ori sunt needucaţi. Cum pot să fie credibili oameni care, prin toate manifestările lor, demonstrează că nu şi-au asumat niciodată lecţia decenţei? Deficienţele în educaţie au condus la grave probleme economice, culturale, sociale şi politice. Societatea, prin toate manifestările ei, vinde iluzii în loc să creeze realităţi. Am fost învăţaţi să trăim din excepţii de la regulă, iar când remarcăm spiritul nemţesc, care trăieşte numai din reguli, suntem uimiţi. Trebuie să trecem de la atitudinea supravieţuitorului, care îşi construieşte existenţa prin atitudinea „mă descurc“, la atitudinea trăitorului, care se defineşte prin „muncesc“. Educarea ar putea deveni motorul societăţii viitorului dacă pe plan internaţional ar fi stabilite reglementări ferme în legătură cu efortul pe care fiecare ţară îl face pentru formarea oamenilor ei şi cu avantajele pe care aceasta le-ar obţine ca urmare a procesului de formare. De cele mai multe ori, ţările dezvoltate obţin gratuit resurse umane valoroase (şi nu numai) pe care le transformă în avantaje proprii fără a oferi nimic în schimb. Este evident că atuurile se concentrează la nivelul câtorva ţări dezvoltate care acumulează gratuit inteligenţă. Putem vorbi de o echitate a schimburilor? Nici pe departe… De la declaraţiile de bune intenţii până la acţiuni concrete, distanţa este enormă. De fapt, educăm şi pentru alţii. Educarea tuturor reprezintă un proces continuu în care trebuie să fie implicaţi toţi membrii societăţii, pentru că speranţă trebuie să le oferim în egală măsură copiilor, tinerilor şi bătrânilor. Industria iluziilor ne-a creat senzaţia că putem trăi din acumulări spectaculoase şi astfel am uitat un lucru esenţial… „Multul se face cu multe puţinuri“. Modelarea viitorului reprezintă crearea unui sistem coerent, nu peticirea permanentă, în raport cu interesele unor grupuri, a realităţii actuale. Costurile lipsei de educaţie apar în momentul în care nu mai există nicio legătură între A ŞTI, A FACE şi A FI.
Prof. dr. Paul Marinescu, Universitatea din Bucureşti
Cursuri de social networking, blogging, podcast și documentare pe Wikipedia.
Nimeni nu se simte bine atunci când greşeşte.
Comentarii