Un tip pe nume Dragoş

Câteva principii care pot fi aplicate în educație și training.

Principiul 1: Cunoașterea e gratis

Cel mai interesant lucru din punct de vedere economic e că banii adevărați care erau cheltuiți pe enciclopedii, acum pot fi cheltuiți pe alte lucruri. Sunt redistribuiți. Primul șoc pentru piață a fost când enciclopedii ca Encarta (ce sursă a fost în liceu, ehe) sau Britannica au redus prețurile, iar când a apărut Wikipedia a fost revoluție.

Principiul 2: Conținut gratuit creat de profesori

Astăzi profesorii înregistrează și distribuie cursurile. VedemYouTube EDU, iTunes U, Open Learn și altele. Toată lumea are acces la instruire. Avantajele sunt evidente. Într-un final, aceste cursuri înregistrate sunt mai bune decât prestațiile live la sală după cum susține psihologia învățării.

Dacă ai timp să cauți, proiecte precum cele inițiate de Google sau proiectul Gutenberg oferă acces la mii de cărți gratuite.

Principiul 3: Transfer de cunoaștere liber

Principiul ăsta sună cam ciudat și poate puțin înșelător, dar am să explic. Feedback-ul constructiv dă rezultate foarte bune în mediul online, în special la simulări și la jocuri. Sunt dovezi care ne arată ca anumite sarcini pot fi îndeplinite și fără intervenția profesorului. E doar o problemă care ține de crearea conținutului și de realizarea materialelor de lucru.

Dacă predarea la clasă ar putea să împrumute puțin din motivarea pe care o au elevii, studenții atunci când se joacă sau când navighează pe net rezultatele ar fi remarcabile.

Principiul 4: Acreditarea

Nu prea departe în viitor, tehnologia va fi capabilă să ofere evaluare liberă. Să ne gândim puțin. Evaluările pe care le avem momentan atât în educație cât și în training sunt destul de complicate. Imaginație mea merge până acolo, încât le văd automate.

Prima problemă e identificarea individuală. Scanarea irisului, amprentele digitale, fotografiile digitale și alte tehnici de acest fel vor face acest proces foarte ieftin.

Oamenii pot să fie evaluați atunci când sunt ei pregătiți, nu doar atunci când e organizația pregătită. E despre dobândire, nu doar despre prezență.

Principiul 5: Eu sunt liber

Eu sunt deja un învățăcel liber. Nu mai merg la cursuri, mă întâlnesc destul de rar cu profesorii și deja învăț online (și offline). Știu de la mulți alți oameni cu care interacționez online că toți citim, urmărim link-uri, folosim materiale drept referință, face cercetare academică, email, blog, rețele sociale pentru a ne îmbunătăți cunoașterea și abilitățile.

Viitorul e gratis.

Zilele astea sunt la Sinaia pentru un workshop din cadrul proiectului „Calitate și Leadership pentru Învățământul Superior Românesc”. Unul dintre obiectivele proiectului e să construiască un document de viziune la orizontul 2025 pentru învățământul superior și cadrul în care Universitățile vor acționa pentru dezvoltarea socio-economică din România.

În sesiunile de lucru din cele trei zile participanții trebuie să fie creativi și să-și imagineze cum va arăta învățământul superior din România în anul 2025. Participanții sunt reprezentanți ai mediului academic care au putere de decizie atât la nivel de Universitate cât și la nivel de politici publice. Mulți dintre ei au vârste respectabile și au realizat multe lucruri pentru societatea și mediul educațional din România.

Cel mai important lucru la acest exercițiu, după părerea mea, e că rezultatele finale vor putea să influențeze viitorul copiilor mei și pentru că am fost intrebat despre cum aș gândi eu dacă aș în locul experților aș concluziona prin:

Thought is cause: experience is effect. If you don’t like the effects in your life, you have to change the nature of your thinking.

Marianne Williamson

Mereu am crezut că sunt tipul însinguratului, dar viaţa îmi demonstrează că tot în mijlocul mulţimii mă simt mai bine. Arcaşul zice că sunt deschis la aventură, că libertatea este o valoare supremă pentru mine.

Ce este libertatea?

Cred ca libertatea este o stare ca supărarea, ca bucuria sau ca tristeţea.

Se vede pe faţa omului dacă este închis, dacă abia a fost descătuşat sau dacă este liber de când se ştie. Ultimul dintre ei este omul disciplinat care nu are nevoie de cineva care să-i ofere mereu confirmări despre cine este şi să-i spună ce are de făcut. Interacţionează cu cei din jur, iubeşte, suferă (poate urăşte) şi nu are nevoie de o instanţă supremă care să-l graţieze … o face singur.

Un spirit liber, disciplinat, face lucruri şi le face impecabil, dar îi lasă pe ceilalţi să le descopere în timp.

Trebuie să-mi aleg domeniul în care vreau să excelez (poate Foresight) şi care să mă reprezinte (urmează ceva pe voluntariat).

Aşa începe drumul spre autodisciplinare!

P.S Am învăţat să trăiesc în bune relaţii cu cei din jurul meu, iar răspunsul nu a întârziat.