Un tip pe nume Dragoş

În ultima perioada am discutat cu mai mulţi profesori despre folosirea tehnologiilor în sălile de curs, despre blended learning. După cum scriam aici, blended learning-ul alăturează folosirea instrumentelor IT (soft-uri, email, web-ul cu video şi audio streaming, chat-ul sau conferinţele online) şi tehnicile tradiţionale de predare.

Situaţia se prezintă cam aşa … avem profesori care stăpânesc informaţia şi interacţiunea faţă în faţă, dar nu se descurcă cu tehnologiile. În aceast context avem nevoie de un mix bun pentru a face blended learning: de profesorul care ştie ce ştie el şi de o persoană care să ştie ce ştiu eu.

După părerea mea e nevoie de profesori blended, instruiţi şi interesaţi (dacă nu pasionaţi) de tehnologiile pe care studenţii le folosesc deja.

Există iniţiative în această direcţie, atât la nivelul Uniunii Europene cât şi în Universităţile din România.

Voi ce credeţi despre formarea cadrelor didactice pentru folosirea noilor tehnologii în educaţie?

Citesc pe newsletter-ul de la Centrul pentru Inovare în Educaţie despre lansarea unui nou proiect structural. Proiectul “Formare continuă de tip blended learning pentru cadrele didactice universitare” se va desfăşura timp de 3 ani având un buget estimat de 1 milion de euro.

Coordonatorul proiectului e Universitatea din Bucureşti care, împreună cu partenerii săi – Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj Napoca, Universitatea de Vest din Timişoara şi Softwin – îşi propune să formeze 300 de cadre didactice şi să creeze o platformă sustenabilă de blended learning.

Multă baftă cu implementarea şi cu asigurarea sustenabilităţii!

În training și în domeniul resurselor umane există o lozincă: „Oamenii sunt cea mai valoroasă resursă a unei companii”. Ei bine, eu nu sunt de acord cu această afirmație și spun că oamenii „talentați” sunt cea mai valoroasă resursă, iar oamenii „răi” reprezintă cea mai mare răspundere pentru organizație.

Inspirat de munca susținută din cadrul unei echipe în ultimele zile.